In Romania, mai mult de 8 din 100 de liceeni s-au gandit la sinucidere, arata o evaluare realizata la nivel national (de catre Centrul Regional de Sanatate Publica Cluj sub coordonarea Institutului National de Sanatate Publica) , privind comportamentele cu risc pentru suicid in randul tinerilor, in 2010.

Ideatia suicidala s-a inregistrat in mod preponderent la fete, iar raportul fete – baieti a fost de 2 la 1. Frecventa ideatiei suicidale scade spre clasele liceale terminale, la fete.

Pe plan national 5 elevi din 100 cu ideatie suicidala si-au facut un plan de sinucidere, iar 4,90% dintre acestia au avut o tentativa de suicid, releva cercetarea. La nivel national, dintre liceenii care au avut tentative de suicid 2,15% au necesitat ingrijiri medicale. (sursa: ziare.com)

 

Informațiile prezentate în studiul de mai sus au dus, din nou, către alarmarea gratuită a unei bune părți din populație și către catastrofizarea nejustificată a unui fenomen care a fost privit cu ambivalență dintotdeauna. La o citire mai atentă a articolului și având niște cunoștințe  minime privind patologia suicidului, rezultatele ar fi următoarele:

1. 8 liceeni dintre 100 se gândesc la sinucidere

Studiul nu arată frecvența gândurilor suicidare (de câte ori/zi/săptămână), nici nu prezintă condițiile care au determinat apariția ideației suicidare. Am putea spune că datele de mai sus sunt normale și nu reprezintă, în această fază, un risc crescut pentru finalizarea sucidului. De ce? Pentru că, în primul rând, la vârsta adolescenței au loc frecvente ideații suicidare. Să nu uităm că aceasta este perioada conflictelor interioare, perioada întrebărilor metafizice, perioada dobândirii autonomiei, perioada formării personalității individuale. Așadar, în aceste condiții, la un adolescent cu intelect de (preponderent peste) medie, e firesc să apară ideația suicidară, fără potențial crescut de trecere la act. Trebuie subliniat faptul că suicidația este doar o formă de reprezentare MENTALĂ a actului suicidar. Cu alte cuvinte, persoana fantasmează sau își închipuie ceea ce presupune suicidul, neavând încă nicio tentativă de punere în act a gândurilor.

2. Pe plan national 5 elevi din 100 cu ideatie suicidala si-au facut un plan de sinucidere, iar 4,90% dintre acestia au avut o tentativa de suicid

Adică, aproape 5% din cei deja 5% dintre elevii cu gânduri suicidare au trecut la următorul pas, tentativa de suicid. Ceea ce înseamnă un procent destul de mic, dacă luăm în considerare și faptul că studiul nu relevă cât la sută din cincime a pus în act suicidația.

E adevărat că asistăm de câțiva ani la fenomenul emo care potențează nu numai gândurile suicidare, dar chiar și tentativele de suicid. E adevărat că generația adolescenților de azi e generația copiilor ai căror părinți au plecat la muncă în străinătate, abandonându-i. Și e adevărat că acest lucru aduce în discuție noi probleme psihologice pe care adolescentul altei epoci nu le avea. Însă, în aceeași măsură, statisticile privind rata de suicid în rândul adolescenților au rămas constante de-a lungul timpului.

 

Când problema suicidului devine un pericol real?

Orice ”criză suicidară” îndeplinește niște pași, până a se concretiza. Aceștia constau în (W. Poldinger):

1. Faza de pregătire:

- izolarea socială a individului

- o stare de tensiune agresivă, difuză, nespecifică, intrapsihică

- ideația suicidară ca reprezentare mentală a actului suicidar

- existența unor situații cu rol de ”inducție sugestivă” (lecturi literare, filme, emisiuni TV, cazuri similare în familie sau anturaj)

- abuzul de alcool și medicamente psihotrope

2. Faza de ambivalență:

- oscilarea între ”to be” or ”not to be”

- dispoziție afectivă suicidară

- dezvoltarea ideilor de suicid

- ezitare

- căutarea sau formularea exactă a ”motivelor de suicid” ca o fomă de autoexplicare a actului față de sine și față de ceilalți

- anxietate, depresie, insomnii

3. Criza suicidară (sau suicidul finalizat):

- comiterea actului suicidar autoagresiv propriu-zis

4. Etapa post-critică:

- stare de epuizare emoțional-afectivă

- sentiment de culpabilitate

- sentiment de rușine și regret

- dorința de ascunde actul comis / culpabilizarea celor care l-au salvat de la moarte / dorința de a repeta gestul suicidar pentru a muri.