Mai întâi, 1. CE ESTE DEPRESIA ŞI CUM SE MANIFESTĂ EA?

Depresia este o tulburare afectivă ce are trei caracteristici majore: durere morală, inhibiţie psihică şi lentoare psiho-motorie. Durerea morală se manifestă prin pesimism, gânduri negre, tristeţe durabilă, pierderea stimei de sine, anhedonie (imposibilitatea plăcerii). Lentoarea psiho-motorie e dată de astenie, apragmatism, retragerea socială, voce monotonă, faţă imobilă. Acestora li se adaugă tulburări ale memoriei, o lentoare a gândirii, adesea sunt prezente insomniile şi se constată o diminuare constantă a libidoului care duce la sărăcirea vieţii sexuale. Angoasa (teama fără obiect) este întotdeauna prezentă prin teme legate de probleme existenţiale (cine sunt?, care este scopul existenţei mele?, moartea), iar această angoasă poate genera adesea tentative de suicid.

2. DE CE APARE DEPRESIA?

Cauzele legate de apariţia unui sindrom depresiv sunt multiple. Vom face însă o delimitare între depresiile endogene care ţin de factori ereditari (există în familie cazuri de depresie sau tulburări bipolare maniaco-depresive) şi depresiile psihogene care sunt legate de stres sau de un eveniment traumatic în faţa căruia apărările persoanei nu au făcut faţă (un divorţ, un deces, un accident, o boală etc.). Aşadar, atunci când avem de-a face cu un caz de depresie endogenă, şansele de vindecare sunt mai mici, deoarece, persoana în cauză va manifesta toată viaţa predispoziţia către depresie. Totuşi, cu tratament psihoterapeutic, această tulburare poate fi combătută, iar subiectul va putea trăi o viaţă satisfăcătoare pentru sine şi pentru celălalt.

3. CUM ÎMI DAU SEAMA CĂ PARTENERUL MEU DE CUPLU SUFERĂ DE DEPRESIE?

Simptomele sunt cele de la punctul nr.1. Primul semnal de alarmă este faptul că partenerul va manifesta scăderea stimei de sine. Ce înseamnă asta? Va repeta tot timpul cât este el de neînsemnat, ce mare “nimeni” este, aducând în prim-plan, de câte ori va avea ocazia, eşecurile sale. Deasemenea, dacă în primele perioade ale relaţiei, accentul era pus de amândoi pe dinamica relaţiei ca întreg, pe îmbunătăţirea comunicării şi pe diversitatea de activităţi în comun, în această fază în care unul dintre parteneri începe să arate simptome depresive, activitatea cuplului este mai mult centrată pe persoana sa.

4. CUM SE COMPORTĂ UN PARTENER DEPRESIV?

Unele aspecte au fost deja atinse în punctul anterior. Ceea ce este foarte important de menţionat, este faptul că un subiect care suferă de depresie va căuta întotdeauna o atenţie şi o protecţie exagerate. Nu de multe ori, apare ceea ce se numeşte “tulburare dependentă“. Adică, partenerul depresiv va dezvolta o relaţie de dependenţă în care, datorită stimei de sine tot mai scăzute şi a diminuării încrederii în propriile capacităţi, se va “agăţa” de celălalt partener. Este o situaţie de risc extrem, deoarece, de cele mai multe ori, partenerul sănătos va interpreta greşit dependenţa celuilalt, crezând că dependenţa înseamnă, de fapt, iubire. Astfel, el se păcăleşte pe sine, nefiind în stare să prevină o situaţie care va afecta cuplul ulterior.

Depresia într-un cuplu este cu atât mai nocivă cu cât, partenerul sănătos este resimţit de celălalt ca pe o persoană superioară lui. În acest caz, cel deprimat se va raporta întotdeauna la celălalt ca la cineva superior, ca la cineva la al cărui statut el nu va ajunge niciodată. Or situaţia asta va agrava şi mai mult tulburarea afectivă, pentru că, pe măsură ce complexele de inferioritate se vor adânci, distanţa dintre partenerul afectat şi celălalt partener va creşte tot mai mult.

5. CE POT FACE DACĂ AM CONSTAT CĂ PARTENERUL MEU SUFERĂ DE DEPRESIE?

În nici un caz, NU da sfaturi! Despre pericolele sfaturilor, voi vorbi într-o postare viitoare.

NU încerca să devii salvatorul lui! De cele mai multe ori, partenerul sănătos cade în capcana salvatorului. El vede că iubitul/iubita sa este neputiincios/neputiincioasă, şi astfel încearcă să-l ajute. Acest ajutor însă poate să fie dezastruos pentru celălalt, mai ales că, percepându-te pe tine ca salvator, el va prelua rolul de victimă, ceea ce va adânci mai mult problemele complexuale şi angoasa.

NU o face pe victima! Nu te plânge (mai ales partenerului), nu îţi face mustrări de conştiinţă întrebându-te cu ce ai greşit TU de s-a ajuns aici. De obicei, în faza asta, se pierd multe relaţii pentru că partenerul neafectat cedează auto-victimizării.

Încurajează-l! Fără să-i dai sugestii sau amendamente, încearcă să-i întăreşti stima de sine, aducându-i permanent aminte de calităţile pe care le are şi de momentele frumoase ale relaţiei.

Poartă-te atent cu partenerul tău şi fii mai vigilent decât de obicei (fără să exagerezi totuşi)!

Lasă-l singur! De cele mai multe ori, persoana afectată de depresie suferă şi o retragere socială. Nu este cazul tocmai acum să-i propui să străbateţi ţara de la un capăt la altul şi nici cluburile Bucureştiului de la N la S.

Nu îl sufoca prea tare cu tandreţurile! Aminteşte-ţi, în depresie, apetitul sexual scade.  Nu vei face decât să-l agasezi, deşi el se află în faza de dependenţă şi pare că are nevoie de afectivitate mai mult ca oricând. Nu! Ceea ce are el nevoie este o regăsire a încrederii în sine, sine care are de-a face cu el, nu cu pupăturile şi mângâierile tale. În faza asta poţi deveni foarte uşor persecutor prin ceea ce se numeşte “şantaj emoţional”. Adică, tu îi oferi o mare doză de afectivitate partenerului, aşteptând ca el să-ţi ofere înapoi la fel de mult. Însă cum el ARE o problemă, nu va fi în stare să-ţi ofere ceea ce tu aştepţi. În acelaşi timp, se va simţi în permanenţă vinovat pentru aceasta.

Trimite-l la un specialist! Este lucrul cel mai bun pe care îl poţi face. Şi cel mai important. Trebuie să înţelegi că, oricât de mult îl cunoşti şi oricât de mult îl iubeşti, nu ai competenţa necesară să-l tratezi. Încurajează-l să meargă la un psihoterapeut şi explică-i că şi tu ai face la fel. Fii atent la modul în care îţi formulezi argumentarea. Nu jigni, nu raţionaliza prea mult, şi, mai ales, nu-i creea impresia ca e “nebun” (ca doar există pe la noi ideea preconcepută conform căreia doar nebunii merg la psiholog).

CE URMEAZĂ DUPĂ VINDECARE?

După ce subiectul a reajuns la un echilibru cu sine şi ceilalţi, există două scenarii posibile ale cuplului.

a) Relaţia va fi continuată, iar partenerul vindecat va fi acum în stare să aprecieze şi să răsplătească ajutorul celuilalt. Relaţia se va îmbunătăţi şi va fi într-un proces de creştere continuă.
b) Relaţia va fi încheiată. Este posbil ca, în timpul tratamentului psihoterapeutic care presupune şi dezvoltarea personală, partenerul care a suferit de depresie să constate că celălalt a avut o mare contribuţie în dezvoltarea afecţiunii sale. Astfel, vindecat fiind, deci cu putere de discernământ, va decide să încheie relaţie cu un partener fie prea punitiv, prea afectuos, un partener cu care simte şi crede că nu mai poate fi un întreg.