Una dintre cele mai importante contribuții aduse de psihanaliză a fost, pe lângă complexul Oedip, etapele dezvoltării vieții psihice până la complexul Oedip și după. Conform acestei teorii, copilul trece prin niște faze pe care dacă le parcurge, ajunge la maturizare psihică. Există posibilitatea ca persoana, devenind adultă biologic, să rămână ”fixată” într-una dintre dintre cele trei faze (sau faza orală, sau faza anală, sau faza falică ce culminează cu complexul Oedip). În acest caz, omul va avea o modalitate de relaționare cu sine și cu ceilalți conform fazei în care a rămas “prizonier”.
(stoicism, existențialism,) Creștinism și psihanaliză
“Descrierea curajului stoic făcută de un om ca Seneca demonstrează interdependența dintre teama de moarte și teama de viață, ca și interdependența dintre curajul de a muri și curajul de a trăi. Seneca se referă la ”cei care nu vor să trăiască și nu știu cum să moară”. El vorbește despre un libido moriendi, termenul exact din limba latină al ”instinctului morții” lui Freud. Seneca se referă la oameni care simt că viața este lipsită de sens și superfluă și care, asemenea Ecleziastului, spun: Nu pot face nimic nou, nu pot vedea nimic nou!
Relatii distructive
Credinta falsa
Cred ca foarte multi dintre noi am avut la un moment dat una sau mai multe relatii toxice si distructive care au ajuns sa ne pericliteze integritatea corporala si emotionala. O relatie care ne-a secatuit de energie, ne-a facut sa ne simtim ba foarte bine, ba foarte rau, semana cu un montagne-rousse, ne dadea junghiuri in piept in diminetile de dupa certuri.
A fi analist
A fi analist nu e o profesie, ci o stare. Această stare este fragilă, dureroasă, labilă, uneori ereditară, dar nu se dobândește ci se caracterizează prin faptul că devii cel mai adesea posesorul ei fără să-ți fi dorit-o, și aceasta de la cea mai fragedă vârstă. (…)
Prima întrebare este deci: ce anume în dezvoltarea unui copil foarte mic, care abia începe să vorbească, deși aude dintotdeauna, anunță că în evoluția sa se va înscrie capacitatea de ascultare. (Și nu contează, în fond, că va deveni analist, ceea ce e de luat aici în considerare va fi prezența, pentru el constantă, chiar obsedantă, a discursului latent al celuilalt.).




