Antichrist (Lars Von Trier) a fost filmul cel mai controversat al anului 2009. “Cruzime”, “violenţă dusă la extrem”, “nebunie” sunt cuvinte definitorii criticii acestei pelicule. Cert este că, odată vizionat, filmul se agaţă precum o larvă vâscoasă de pereţii inconştientului şi sălăşluieşte acolo, parazitar, vreme îndelungată. Pentru că, s-o alungi, nu vei putea nicicum.
Rosemary`s baby
Nu m-a interesat atât de mult povestea, cât ceea ce e dincolo de ea. Ceea ce se ascunde în spatele scenariului şi regiei, ceea ce poate fi interpretat. Firul narativ e relativ simplu, dar foarte original dacă e să luăm în considerare anul în care a ieşit filmul: 1968. O grupare satanistă alege o anume femeie pentru a o aduce în postura de mamă a copilului Satanei. Luat chiar şi ca poveste, fără interpretări, filmul este extrem de captivant de la un capăt la altul.
Les Amours d’Astrée et de Céladon
În seara asta am mers cu vreo… 7 secole în urmă. Şi am trăit o experienţă cinematografică mai apropiată degrabă cu o oră de mitologie din vremea liceului, decât cu vizionarea unui film.
Filmografia lui Eric Rohmer e necunoscută publicului român, de-aici se pare şi reacţia deloc lăudabilă a celor care-au urmărit pelicula în cadrul TIFF.
Ce-am mai văzut
What dreams may come: când crezi că ai tăria necesară pentru a vedea, într-un film ce-i drept, că dragostea e mai tare ca moartea. Întortocheli metafizice şi psihologice şi multă, multă culoare. Prea dureros totuşi. Prea.
Il y a longtemps que je t`aime
Cine nu are o soră, să-şi ia una.
Despre dragostea de frate, s-a tot scris/ spus/ cântat. Dar parcă niciunde n-am întâlnit o abordare mai plină de emoţie decât în producţia cinematografică a regizorului Philippe Claudel. Este o emoţie marca Bergman, care, în opinia mea, am mai spus-o, este regizorul care ştie să se joace cel mai bine în imagini filmice cu tot ceea ce-nseamnă emoţie umană intensă.
Mutluluk – Fericire de la turci
Întrucât am refuzat oferta de-a mă duce-n Turcia săptămâna asta şi-am rămas singură acasă, mi-am zis că trebuie cumva să fiu în asentimentul celor care-au plecat. Aşadar, azi noapte m-am pus să văd un film turcesc, genial dealtfel. Am aflat de el chiar ieri. Nu-mi amintesc să mai fi văzut vreo producţie turcească, sau dacă totuşi am văzut vreuna, a fost neimpresionabilă.
desire is a wound of reality
What Is Psychoanalysis?
Inspirational people
On True Love
