Sunt o bufniță postmodernă, am aripile larg deschise și ochii larg închiși, îmi place să adulmec gunoaiele aruncate la cloacă de către oamenii care-și dorm coșmarul liniștiți, mă hrănesc cu șobolani și alte mizerii aruncate din Inconștientul lor și pescuite de mine, iubesc întunericul și agerimea minții deopotrivă, nopțile le dansez iar zilele le lucrez la uzina veche, sunt o bufniță introvertă ce-și pândește prada cu anii, îmi desfac aripile și iată că se cască de ziuă. Adorm.


bufnitele-s preavestite pentru intelepciune (canonic vorbind)!
va fi fiind cazul si aici?
doamne-ajuta!
sa speram ca aici va fi cazul doar de intelepciune, nu si de moarte.
Numai articole frumoase ai