Păi azi e una din zilele alea-n care te trezești vag satisfăcut că o nouă zi își cască ochii în fața vidului în care tu te bălăcărești. Nimicul ăsta s-ar putea descrie printr-un ghem de noroi pe care palmele tale îl modelează atent, de parc-ar fi materie casabilă noroiul ăsta, știi că e doar o plastelină maronie, fără gust și fără miros, dar continui să te porți cu el ca și când ar fi singura ta certitudine, singura ta constanță de obiect. Acum ai rămas oficial fără job, fără bani și fără șefi.