Evaluare, Consiliere, Psihoterapie
Archive for November, 2011
O fantasmă grăitoare (continuare fără sfârșit)
(continuare)
Odată materializată, vocea își intră în adevăratu-i rol de persecutor. Inflexiunile sonore ale crainicului de radio țâșneau în mintea mea asemenea firișoarelor de apă agitate într-o fântână arteziană, mă îmbătau și amețeau în același timp. Pe măsură ce bărbatul din spatele microfonului avansa în monologul său, mie îmi era tot mai greu să-i înțeleg cuvintele, ele îmi apăreau disipate, încețoșate, până când am simțit doar un susur blând și monoton picurând pe pereții minții mele.
Femei frumoase și morțile lor
David, tu cel încă nenăscut, o credeai supraom. Îți făcuseși din chipul ei chip cioplit, ea – suprafemeia, ea – curva, mama, iubita, întotdeauna în această ordine, îi prindeai flori purpurii în păr și-ți așteptai cuminte nașterea în gândurile ei. Îți dezveleai dinții albi ca de fildeș în fața cuvintelor ei ca niște tornade, tu, cel ce încă nu erai materie, o ademeneai cu cântecelele tale de dragoste ferpare, îi cântai despre moarte știind că doar așa te-ai putea naște și tu, tu, un poem nerostit negândit nenăscut.
two months left
There’s a house with no door and I’m living there
at nights it gets so cold
and the days are hard to bear inside.
There’s a house with no roof, so the rain creeps in,
falling through my head as I try to think out time.
I don’t know you, you say you know me,
that may be so,
there’s so much that I am unsure of…
You call my name, but it sounds unreal,
I forget how I feel, my body’s rejecting the cure.
There’s a house with no bell, but then nobody calls;
I sometimes find it hard to tell
if any are alive at all outside.
Captivi de Crăciun
Mai jos găsiți comentariul meu la postarea de pe Cafe Gradiva privind întâlnirea ce a avut loc luna aceasta în cadrul AIPsA, întâlnire la care am văzut și discutat mediu-metrajul Captivi de Crăciun, în prezența regizoarei peliculei, Iulia Rugină. Articolul poate fi citit integral aici [click].
Încep prin a întări remarca lui Bogdan vis-a-vis de interpretarea lui Dorin: foarte bună mi s-a părut și mie și foarte originală totodată, mai ales accentuarea ideii că obiectele-mașinării din film ar reprezenta câte ceva din realitatea internă a personajelor, mai cu seamă a mecanismelor lor de apărare.
What Is Psychoanalysis?
The Reality of the Virtual
