Archive for July, 2011

Pascal Bruckner se întâlnește cu cititorii din România

Pascal Bruckner se întâlnește cu cititorii din România

28 July 2011 - 11:01 am
monde-en(t)ităţi | No Comments

Mare înghesuială mare la celebra librărie-ceainărie de fițe a entelectualilor dă București, Cărturești Verona. Așa fițe, așa condiții: aer condiționat deloc, căldură ca în saună în camera unde se vroia a se ține inițial conferința, peste o sută dintre focoasele admiratoare ale lui Bruckner așteaptă cuminți la coadă un autograf de la idolul venit taman din Franța, Laura și cu mine umblăm agitate de la Dalles la Eminescu (deșteptele de noi, în felul ăsta am evitat puhoiul de la casă din Cărturești!) să cumpărăm ultimul ”Paradox al iubirii”, că deh, nu se cuvenea să ne ducem în fața stimabilului cu cărți [mai] vechi.

Despre rahatul verde al lui Žižek (și al meu)

Nimic mai mult de spus despre killer-ul norvegian

Nimic mai mult de spus despre killer-ul norvegian

decât că…

Anders Breivik – un nimeni cu o pseudo-cauză

Nu există nimic demn de studiat în mintea criminalului de masă norvegian. Am face mai bine să ignorăm ideologia sa puerilă şi narcisismul de care dă dovadă, căci nu era interesat decât de el însuşi, scrie Boris Johnson.

Iubiri clitoridiene: Amanta Altuia

Iubiri clitoridiene: Amanta Altuia

22 July 2011 - 10:58 am
Cafe Gradiva, punctul pe şi de sub. | 1 Comment

Întotdeauna mi-au plăcut bărbaţii trecuţi de vârsta primei tinereţi. Încă de când eram o adolescentă cu sânii abia pârguiţi, dorinţele mele erau ale unei Lolite cu genunchii juliţi şi mintea murdară. Murdară pentru că îmi plăceau, în special, bărbaţii care erau deja într-o relaţie cu o altă femeie. Le dădeam târcoale precum uliul care îşi ocheşte prada, iar ei, destul de naivi (aşa i-am catalogat întotdeauna pe bărbaţi), cădeau sub ghilotina seducţiilor mele fără să fac prea mari eforturi. Unii ar spune că actele mele dovedeau o labilitate emoţională.

Inland Empire - logica Inconștientului iese la lumină pe divan

Inland Empire – logica Inconștientului iese la lumină pe divan

18 July 2011 - 3:16 pm
Film, miercuri cu psihanaliză | No Comments

Lynch, acest uriaș al zonei fantasmaticului pe peliculă; Lynch, acest monstru sacru de care fie te îndrăgostești pe viață, fie îl arunci la coșul de gunoi de la-nceput; Lynch, acest visător în locul nostru al unor coșmaruri pe care noi nu ni le-am suporta; Lynch, acest regizor căruia îi place să râdă de publicul său dar care tocmai prin asta demonstrează că îl iubește; Lynch, acest șaman al zonelor inconștiente pe care le traduce într-un mod grotesc de sublim; Lynch, acest ceasornicar minuțios într-o ceasornicărie în care timpul a rămas suspendat pentru totdeauna; Lynch, acest om a cărui operă mă face să acționez impulsiv uneori fără a regreta vreodată acest lucru. Lynch, te iubesc! De aceea, Lynch, te interpretez!

un sms cât o mie

Eu am intrat în zilele de așteptare (dogoritoare așteptare!), dar sunt bine, neașteptat de bine, exceptând vremea de afară. Te îmbrățișez.