Plouă. Pe-o asemenea vreme, până şi metaforele preferă să se înghesuie sub plapumă în loc să-ţi invadeze inconştientul creator.  E una dintre acele zile în care aş vrea să zac la nesfârşit şi să nu mă gândesc la nimic. Să fiu golită de gânduri în aceeaşi măsură în care simţurile s-ar dilata atât de mult încât şi-ar pierde toată intensitatea. E una dintre acele zile în care l-aş asculta doar pe Keith Jarret  şi l-aş citi pe Proust. De ce Proust? Pentru că la Proust nu există acţiune.