Partir c`est mourir un peu
era într-una din nopţile alea febrile de iunie sau iulie când farurile maşinii ei se opriseră în faţa blocului tău pentru ultima oară. cum nu ştiai asta, zâmbeai şi o strângeai în braţe o sărutai o iubeai. din gură-ţi ieşeau peşti şi flori, cuvinte învolburate, neînţelese de nici unul dintre voi. ea te dojenea, gesticula fără-ncetare, ochii îi plângeau. miere îi erau lacrimile pe care şi le ştergea rapid cu mâneca, stătea picior peste picior pe canapea, îngrozitor de frumoasă şi nefericită.
