La început a fost predicatorul-profet. Mesajul era, de obicei, unul simplu, dar complex în semnificații şi ferm în exprimare. Spectatorii erau adunaţi în cete iar, uneori, sesiunile de evanghelizare îi găseau flămânzi şi obosiţi. Amfiteatrul era constituit pe vreun deal sau pe malul unei ape. Destul de recent, s-a ivit tele-evanghelistul. Îmbrăcat la patru ace, plin de emfază şi „stil”, bun mânuitor al artei oratorice şi persuasive, noul predicator şi-a luat drept aliat tehnologia 2D pentru a răspândi „sămânţa” Evangheliei.