Nu m-a interesat atât de mult povestea, cât ceea ce e dincolo de ea. Ceea ce se ascunde în spatele scenariului şi regiei, ceea ce poate fi interpretat. Firul narativ e relativ simplu, dar foarte original dacă e să luăm în considerare anul în care a ieşit filmul: 1968. O grupare satanistă alege o anume femeie pentru a o aduce în postura de mamă a copilului Satanei. Luat chiar şi ca poveste, fără interpretări, filmul este extrem de captivant de la un capăt la altul.