Cine s-a ocupat temeinic de psihologie şi de observaţii psihologice, dobândeşte o supleţe omenească generală care-l face capabil să-şi formuleze imediat un exemplu [protopip] şi care, chiar fără să aibă autoritatea faptelor, are totuşi prestigiul lui. Aşa ar trebui să fie şi observatorul psihologic – mai suplu decât dansatorul pe sârmă (să li se strecoare sub piele şi să le imite atitudinile), iar tăcerea sa, în clipa de taină, ar trebui să-i fie seducătoare şi voluptoasă,